Implementarea şi utilizarea
noilor tehnologii informaţionale în psihologie:
Aplicaţii psihologice pe
Internet
Introducere
Dezvoltarea rapidă a tehnologiilor informaţionale din
ultimii ani a avut un impact deosebit asupra psihologiei, care în acest context
a trecut de la aplicaţii locale pe computer la aplicaţii pe reţele de
computere, beneficiind de avantajele oferite de reţeaua Internet. Acest articol
reprezintă o scurtă trecere în revistă a unor aplicaţii psihologice pe
Internet, cu specificarea promisiunilor şi avantajelor precum şi a
deficienţelor şi problemelor acestui nou domeniu. Mai exact, zece tipuri
de de aplicaţii psihologice pe Internet sunt examinate: resursele
informaţionale în conceptele şi problemele psihologice; ghidurile de
autoajutorare; evaluarea şi asistenţa psihologică; asistenţa în luarea deciziei
de utilizare a psihoterapiei; informarea privind serviciile psihologice
specifice; consilierea psihologică de scurtă durată prin email sau liste de
discuţii; consilierea şi terapia personală de lungă durată prin email;
consilierea în timp real prin chat, telefonie web şi conferinţe video;
grupurile de suport sincrone şi asincrone, grupurile de discuţii şi consilierea
în grup; cercetarea psihologică şi socială. Deasemeni, sunt analizate şi unele
aspecte etice ale furnizării de servicii psihologice pe
Internet.
Dezvoltarea tehnologiilor informaţionale din ultimii ani,
utilizarea lor pe scară largă, preţul rezonabil şi succesul computerelor
personale sunt reflectate semnificativ în psihologie. Avansarea tehnologică a
afectat iniţial doar activităţile individuale şi locale - în sălile de clasă,
laboratoare, clinici (e.g., asistarea în predare, stocarea informaţiei,
editarea documentelor, experimente locale); ca mai târziu să includă rapid şi
activităţile comunitare şi de grup, prin introducerea reţelelor de computere.
Crearea reşelei Internet – o reţea globală care interconectează un număr imens
de computere şi reţele locale, a creat o comunitate globală în care oameni cu
uşurinţă comunică şi interacţionează online.
Comunicarea mediată de computer, utilizând servicii ca
poşta eletronică (e-mail-ul), grupurile deschise şi virtuale de discuţie
(e.g., grupurile de ştiri), forum-urile (care în mod uzual se referă la
grupuri specifice sau restrânse /cu acces limitat), corespondenţa scrisă
(bazată pe text) în timp real (e.g., chat-ul), comunicarea prin voce
(telefonia web) şi comunicarea video faţă-în-faţă (conferinţe video) au devenit
realităţi de rutină şi componente normale ale unor operaţii zilnice în afaceri,
educaţie şi petrecerea timpului liber. Evoluţia şi succesul comerţului,
medicinei, educaţiei la distanţă, sursele de informare în masă şi distracţiile
asistate de multimedia, toate utilizând tehnologii informaţionale aflate
într-o rapidă dsezvoltare şi care atrag tot mai multe persoane, familii şi
comunităţi, au creat un „cerc magic” mereu în creştere, care se
autoconsolidează (Garton, Haythornthwaite, & Wellman, 1997; Jones, 1995;
Morris & Ogan, 1996).
Iniţial, psihologia s-a asociat foarte modest la acest
proces (pentru un scurt istoric vezi Zgodzinski, 1996), continuând să utilizeze
computerele pentru diverse funcţii doar la nivel local (Ishak & Burt,
1998). Separat de comunicarea profesioniştilor prin email, aplicaţiile
psihologice utilizând Internet-ul, în special World Wide Web-ul (WWW), au
apărut doar relativ recent. Psihologia descoperă acum posibilităţile oferite de
acest mediu, cum ar fi utilizarea reţelelor locale şi Internet-ului pentru o
contactare mult mai uşoară a oamenilor şi iniţierea unor schimbări sociale
(Sampson, 1998), consultarea tinerilor şi adulţilor (Casey, 1995), furnizarea
de consiliere şcolară (Gray, 1997; Hartman, 1998), formarea şi promovarea
luării deciziilor în echipă (Kruger, Cohen, Marca, & Matthews, 1996),
educaţia sexuală (Barak & Safir, 1997; Cooper, 1998) şi contribuirea în
general la sănătatea mintală prin consiliere şi supraveghere (Smith, 1998;
Stamm, 1998).
Scopul acestui articol este de a analiza critic
literatura existentă privind aplicaţiile psihologice utilizate pe Internet şi
să sublinieze părţile lor tari şi slabe. În prezent, cercetările sunt limitate
ca număr şi scopuri urmărite. Consecvent, această analiză este una descriptivă
şi orientată către practică. Sperăm ca în timpul apropiat să apară şi alte
lucrări care să prezinte evaluări mult mai ştiinţifice a problemei abordate de
noi.
Tipuri de servicii psihologice furnizate pe Internet
Reţeaua Internet conţine o gamă variată de metode
/mijloace şi servicii psihologice. Această analiză se bazează pe o tipologie a
acestora, clasificate în primul rând după criteriul scopurilor urmărite de
fiecare din ele. Şi, fiindcă Internet-ul reprezintă un fenomen dinamic, basat
pe tehnologii şi idei aflate într-o rapidă dezvoltate, lista nu poate fi considerată
încheiată; ea a fost concepută doar în scopuri descriptive.
Resursele informaţionale privind problemele şi cadrul conceptual al psihologiei
Numeroase bănci de date cu informaţie psihologică sunt
disponibile pe Internet. Ele includ informaţii acumulate şi baze de cunoştinţe
care acoperă variate fenomene, probleme, simptome, boli şi concepte psihologice
(vezi, de exemplu, The Mental Health Net http://www.cmhc.com/). Materialele arhivate
conţin texte descriptive, acompaniate frecvent de grafice, desene, tabele
statistice ş.a. În unele cazuri, deasemeni sunt puse la dispozişie fişiere cu
secvenţe de film şi sunet. Pe lângă acestea, există resurse indexate, relativ
complete, care oferă link-uri selectate şi organizate către numeroase site-uri
web cu conţinut psihologic (vezi, de exemplu, Online Dictionary of Mental
Health http://www.human-nature.com/odmh/index.html).
Băncile de informaţie şi resursele psihologice pe Web
(vezi o listă descriptivă a unor resurse descrisă de Tedjeske, 1997) diferă una
faţă de alta în mai multe feluri: (a) Generalitate versus specificitate:
Există site-uri web care conţin cataloage generale cu referinţe
bibliografice privind numeroase concepte psihologice (similar cu o
enciclopedie), şi altele care se referă doar la un singur concept sau grup de
concepte din diferite domenii /ramuri ale psihologiei; (b) Nivelul
profesional aşteptat al utilizatorilor: Resursele informaţionale diferă
unele de altele în termenii nivelului intelectual şi /sau profesional al
utilizatorilor. Unele resurse sunt destinate unor profesionişti cu calificare
înaltă şi presupun o pregătire /educaţie specială /profesională /academică
anterioară în psihologie, pe când altele sunt orientate către publicul larg,
studenţi, etc.; (c) Revizuirea /înnoirea: Unele resurse informaţionale,
în mod usual cele menţinute de organizaţii profesionale, agenţii guvernamentale
sau instituţii academice, sunt revăzute şi înnoite în mod regulat, altele sunt
lăsate relativ neschimbate atâta timp cât nu apar informaţii noi. Acest fapt
generează critici la adresa acurateţii şi credibilităţii informaţiei furnizate
şi deseori utilizatorii sunt lăsaţi să decidă ei singuri în ce măsură pot avea
încredere în informaţia furnizată /oferită pe site; (d) Orientarea
teoretică (şi disiplina): Similar cu alte tipuri de publicaţii psihologice,
conceptele sunt descrise şi analizate în diferite moduri, pornind de la şcoala
psihologică şi /sau filosofică cu care autorul se identifică; (e) Profunzimea
prezentării: unele baze de date oferă informaţii minime sau definiţii şi
descrieri scurte, pe când altele oferă informaţii detaliate, extinse şi
complete; (f) Hipertextualitatea: Această trăsătură a web-ului este
utilizată pornind de la cele mai simple până la cele mai sofisticate moduri.
Reţeaua Internet permite stabilirea unor conexiuni şi conectarea imediată la
alte referinţe, iar resursele informaţionale în mod regulat se interconectează
cu concepte apropiate incluse în alte descrieri din aceeaşi pagină sau din
pagini diferite; (g) Utilizarea multimedia: Multe baze de date conţin
texte sau texte şi imagin, altele includ forme de variate de suport multimedia,
de la prezentări de slide-uri şi imagini animate până la sunete şi clip-uri
video. Resursele multimedia sunt utilizate în mod special pentru analiza
conceptelor, discutarea unor subiecte sau explicarea unor fenomene, cum ar fi
noţiunile psihologice, hipnoza şi descrierea unor experimente psihologice.
Aplicaţiile multimedia pe web sunt considerate ca mijloace educaţionale
excelente.
Băncile cu informaţii psihologice profesionale pot fi o
resursă ştiinţifică de valoare pentru psihologii practicieni, profesorii de
psihologie sau pentru profani. Fiind o resursă comodă, ieftină (în mod usual
gratuită), frecvent împrospătată şi eficientă, informaţia psihologică de pe web
este într-un mod regulat şi tot mai frecvent utilizată de psihologi şi
profesioniştii din domeniile conexe (Wilson, 1995). În comparaţie cu resursele
profesionale tradişionale – inclusiv cărţile şi revistele – resursele web
au unele avantaje: marea lor majoritate sunt oricând şi de oriunde uşor
accesibile; informaţiile relevante pot fi uşor copiate sau scoase la
imprimantă; ele conţin informaţii în forme, altele decât textul şi imaginile,
care nu pot fi transmise prin resursele tradiţionale. Natura digitală a
textului permite o căutare rapidă a informaţiei dorite fără a consulta
index-urile generale din cărţi şi reviste. Deşi încă nu există studii empirice,
observaţiile nesistematizate arată că resurse informţionale bazate pe web
şi acoperind subiecte variate, de la informaţii vocaţionale (Drake &
Rudner, 1995) la subiecte cu conţinut medical (Fogel, 1998; Wood, 1997), sunt
pe larg utilizate de profesionişti şi alte categorii de utilizatori (Chapman
& DiBianco, 1996).
Resursele informaţionale pe web sunt nu doar o
sursă de informare preţioasă, dar şi de informaţii greşite, distorsionate,
învechite sau false. Această situaţie poate fi problematică în special pentru
utilizatorii tineri, începători sau naivi, care sunt mai puţin selectivi faţă
de conţinutul informaţional. Este o problemă acută care caracterizează în
general reţeaua Internet, fiindcă materialele în multe cazuri sunt publicate
individual şi nu sunt moderate sau preselectate într-un mod profesionist.
Aceasta înseamnă că propria educaţie, privind utilizarea sofisticată a
resurselor Internet, poate reduce consecinţele severe posibile ale acestei
probleme. O altă sugestie privind contracararea acestei probleme implică
stabilirea şi implementarea unor standarde pentru publicaţiile pe web cu
conţinut psihologic (şi nu numai) (Mack, 1997) şi instituirea unui cod specific
de conduită (Health on the Net Foundation, 1997).
Referindu-se la problema relatată mai sus, mai multe
grupuri de cercetători (DiBlassio, Simonin, DeCarolis, Morse, Jean, Vassalotti,
Franks, & Chambliss, 1999; Doran, Simonin, Morse, Smith, Maloney, Wright,
Underwood, Hoppel, O'Donnell, & Chambliss, 1998; Morse, Doran, Simonin,
Smith, Maloney, Wright, Underwood, Hoppel, O'Donnell, & Chambliss, 1998) au
făcut o încercare impresionantă de a elabora o metodă de evaluare a resurselor
informaţionale cu conţinut psihologic şi medical de pe web. Aceste
grupuri de cercetare au dezvoltat un index, divizat în şase categorii (i.e., Promote Belonging, Practical Suggestions for
Change, Feedback Mechanisms, Clear and Adequate Information, Promote
Normalization, and Referral Mechanisms), conform căruia calitatea
unui site cu conţinut psihologic putea fi evaluată. Utilizând acest
index, rezultatele evaluării unui şir de site-uri au fost mai puţin
decât impresionante.
Una dintre cele mai intens utilizate aplicaţii ale
resurselor informaţionale cu conţinut psihologic bazate pe web are de a
face cu interesele vocaţionale ale utilizatorilor (Drake & Rudner, 1995;
Forrest, 1995; Lorenzen, 1996; Stevens & Lundberg, 1998). Numeroase site-uri
oferă informaţii cu descrieri de profesiuni, posturi, formare profesională,
proceduri de aplicare ş.a. În încercarea de a ajuta utilizatorii să se
orienteze în această masă de informaţii, Doyle şi Martorana (1997) au descris
tipurile de informaţie necesare pentru cei care îşi caută servicii utilizând
reţeaua Internet. Informaţiile referitoare la carieră nu sunt, totuşi, unicul
beneficiu al utilizării acestor base de date: Lundberg şi Thirsk (1995) au
argumentat şi demonstrat că reţeaua Internet nu este eficientă doar în
extragerea de informaţii relevante, dar poate totodată servi şi ca element
pozitiv în dezvoltarea carierei personale, ajutând persoana să se orienteze în
realitatea înconjurătoare cu orizonturi vocaţionale largi şi să-şi îngusteze
raza de căutare. Chapman şi DiBianco (1996) au arătat cum poate fi utilizată
eficient reţeaua Internet de către absolvenţii de liceu pentru a explora
posibilităţile de angajare şi educaţie continuă. Un exemplu de sistem
informaţional computerizat comprehensiv şi dinamic de orientare profesională
este descris de Imel (1996). Varietatea, cantitatea şi exactitatea informaţiilor
oferite de un sistem avansat, atunci când operează pentru diferite tipuri de
consumatori şi în scopuri diferite, oferă o probă că tehnologiile bazate pe
Internet pot fi angajate ca un suport eficient dar nu şi substitut al
educatorilor şi consilierilor de orientare profesională.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu