marți, 10 iulie 2012

articol master 2


Implementarea şi utilizarea noilor tehnologii informaţionale în psihologie:
Aplicaţii psihologice pe Internet


Introducere

Dezvoltarea rapidă a tehnologiilor informaţionale din ultimii ani a avut un impact deosebit asupra psihologiei, care în acest context a trecut de la aplicaţii locale pe computer la aplicaţii pe reţele de computere, beneficiind de avantajele oferite de reţeaua Internet. Acest articol reprezintă o scurtă trecere în revistă a unor aplicaţii psihologice pe Internet, cu specificarea promisiunilor şi avantajelor precum şi a deficienţelor şi problemelor acestui nou domeniu.  Mai exact, zece tipuri de de aplicaţii psihologice pe Internet sunt examinate: resursele informaţionale în conceptele şi problemele psihologice; ghidurile de autoajutorare; evaluarea şi asistenţa psihologică; asistenţa în luarea deciziei de utilizare a psihoterapiei; informarea privind serviciile psihologice specifice; consilierea psihologică de scurtă durată prin email sau liste de discuţii; consilierea şi terapia personală de lungă durată prin email; consilierea în timp real prin chat, telefonie web şi conferinţe video; grupurile de suport sincrone şi asincrone, grupurile de discuţii şi consilierea în grup; cercetarea psihologică şi socială. Deasemeni, sunt analizate şi unele aspecte etice ale furnizării de servicii psihologice pe Internet.     
Dezvoltarea tehnologiilor informaţionale din ultimii ani, utilizarea lor pe scară largă, preţul rezonabil şi succesul computerelor personale sunt reflectate semnificativ în psihologie. Avansarea tehnologică a afectat iniţial doar activităţile individuale şi locale - în sălile de clasă, laboratoare, clinici (e.g., asistarea în predare, stocarea informaţiei, editarea documentelor, experimente locale); ca mai târziu să includă rapid şi activităţile comunitare şi de grup, prin introducerea reţelelor de computere. Crearea reşelei Internet – o reţea globală care interconectează un număr imens de computere şi reţele locale, a creat o comunitate globală în care oameni cu uşurinţă comunică şi interacţionează online.
Comunicarea mediată de computer, utilizând servicii ca poşta eletronică (e-mail-ul), grupurile deschise şi virtuale de discuţie (e.g., grupurile de ştiri), forum-urile (care în mod uzual se referă la grupuri specifice sau restrânse /cu acces limitat), corespondenţa scrisă (bazată pe text) în timp real (e.g., chat-ul), comunicarea prin voce (telefonia web) şi comunicarea video faţă-în-faţă (conferinţe video) au devenit realităţi de rutină şi componente normale ale unor operaţii zilnice în afaceri, educaţie şi petrecerea timpului liber. Evoluţia şi succesul comerţului, medicinei, educaţiei la distanţă, sursele de informare în masă şi distracţiile asistate de multimedia, toate utilizând tehnologii informaţionale aflate într-o rapidă dsezvoltare şi care atrag tot mai multe persoane, familii şi comunităţi, au creat un „cerc magic” mereu în creştere, care se autoconsolidează (Garton, Haythornthwaite, & Wellman, 1997; Jones, 1995; Morris & Ogan, 1996).
Iniţial, psihologia s-a asociat foarte modest la acest proces (pentru un scurt istoric vezi Zgodzinski, 1996), continuând să utilizeze computerele pentru diverse funcţii doar la nivel local (Ishak & Burt, 1998). Separat de comunicarea profesioniştilor prin email, aplicaţiile psihologice utilizând Internet-ul, în special World Wide Web-ul (WWW), au apărut doar relativ recent. Psihologia descoperă acum posibilităţile oferite de acest mediu, cum ar fi utilizarea reţelelor locale şi Internet-ului pentru o contactare mult mai uşoară a oamenilor şi iniţierea unor schimbări sociale (Sampson, 1998), consultarea tinerilor şi adulţilor (Casey, 1995), furnizarea de consiliere şcolară (Gray, 1997; Hartman, 1998), formarea şi promovarea luării deciziilor în echipă (Kruger, Cohen, Marca, & Matthews, 1996), educaţia sexuală (Barak & Safir, 1997; Cooper, 1998) şi contribuirea în general la sănătatea mintală prin consiliere şi supraveghere (Smith, 1998; Stamm, 1998).
Scopul acestui articol este de a analiza critic literatura existentă privind aplicaţiile psihologice utilizate pe Internet şi să sublinieze părţile lor tari şi slabe. În prezent, cercetările sunt limitate ca număr şi scopuri urmărite. Consecvent, această analiză este una descriptivă şi orientată către practică. Sperăm ca în timpul apropiat să apară şi alte lucrări care să prezinte evaluări mult mai ştiinţifice a problemei abordate de noi.


Tipuri de servicii psihologice furnizate pe Internet

Reţeaua Internet conţine o gamă variată de metode /mijloace şi servicii psihologice. Această analiză se bazează pe o tipologie a acestora, clasificate în primul rând după criteriul scopurilor urmărite de fiecare din ele. Şi, fiindcă Internet-ul reprezintă un fenomen dinamic, basat pe tehnologii şi idei aflate într-o rapidă dezvoltate, lista nu poate fi considerată încheiată; ea a fost concepută doar în scopuri descriptive.

Resursele informaţionale privind problemele şi cadrul conceptual al psihologiei

Numeroase bănci de date cu informaţie psihologică sunt disponibile pe Internet. Ele includ informaţii acumulate şi baze de cunoştinţe care acoperă variate fenomene, probleme, simptome, boli şi concepte psihologice (vezi, de exemplu, The Mental Health Net  http://www.cmhc.com/). Materialele arhivate conţin texte descriptive, acompaniate frecvent de grafice, desene, tabele statistice ş.a. În unele cazuri, deasemeni sunt puse la dispozişie fişiere cu secvenţe de film şi sunet. Pe lângă acestea, există resurse indexate, relativ complete, care oferă link-uri selectate şi organizate către numeroase site-uri web cu conţinut psihologic (vezi, de exemplu, Online Dictionary of Mental Health http://www.human-nature.com/odmh/index.html).
Băncile de informaţie şi resursele psihologice pe Web (vezi o listă descriptivă a unor resurse descrisă de Tedjeske, 1997) diferă una faţă de alta în mai multe feluri: (a) Generalitate versus specificitate: Există site-uri web care conţin cataloage generale cu referinţe bibliografice privind numeroase concepte psihologice (similar cu o enciclopedie), şi altele care se referă doar la un singur concept sau grup de concepte din diferite domenii /ramuri ale psihologiei; (b) Nivelul profesional aşteptat al utilizatorilor: Resursele informaţionale diferă unele de altele în termenii nivelului intelectual şi /sau profesional al utilizatorilor. Unele resurse sunt destinate unor profesionişti cu calificare înaltă şi presupun o pregătire /educaţie specială /profesională /academică anterioară în psihologie, pe când altele sunt orientate către publicul larg, studenţi, etc.; (c) Revizuirea /înnoirea: Unele resurse informaţionale, în mod usual cele menţinute de organizaţii profesionale, agenţii guvernamentale sau instituţii academice, sunt revăzute şi înnoite în mod regulat, altele sunt lăsate relativ neschimbate atâta timp cât nu apar informaţii noi. Acest fapt generează critici la adresa acurateţii şi credibilităţii informaţiei furnizate şi deseori utilizatorii sunt lăsaţi să decidă ei singuri în ce măsură pot avea încredere în informaţia furnizată /oferită pe site; (d) Orientarea teoretică (şi disiplina): Similar cu alte tipuri de publicaţii psihologice, conceptele sunt descrise şi analizate în diferite moduri, pornind de la şcoala psihologică şi /sau filosofică cu care autorul se identifică; (e) Profunzimea prezentării: unele baze de date oferă informaţii minime sau definiţii şi descrieri scurte, pe când altele oferă informaţii detaliate, extinse şi complete; (f) Hipertextualitatea: Această trăsătură a web-ului este utilizată pornind de la cele mai simple până la cele mai sofisticate moduri. Reţeaua Internet permite stabilirea unor conexiuni şi conectarea imediată la alte referinţe, iar resursele informaţionale în mod regulat se interconectează cu concepte apropiate incluse în alte descrieri din aceeaşi pagină sau din pagini diferite; (g) Utilizarea multimedia: Multe baze de date conţin texte sau texte şi imagin, altele includ forme de variate de suport multimedia, de la prezentări de slide-uri şi imagini animate până la sunete şi clip-uri video. Resursele multimedia sunt utilizate în mod special pentru analiza conceptelor, discutarea unor subiecte sau explicarea unor fenomene, cum ar fi noţiunile psihologice, hipnoza şi descrierea unor experimente psihologice. Aplicaţiile multimedia pe web sunt considerate ca mijloace educaţionale excelente.
Băncile cu informaţii psihologice profesionale pot fi o resursă ştiinţifică de valoare pentru psihologii practicieni, profesorii de psihologie sau pentru profani. Fiind o resursă comodă, ieftină (în mod usual gratuită), frecvent împrospătată şi eficientă, informaţia psihologică de pe web este într-un mod regulat şi tot mai frecvent utilizată de psihologi şi profesioniştii din domeniile conexe (Wilson, 1995). În comparaţie cu resursele profesionale tradişionale – inclusiv cărţile şi revistele – resursele web au unele avantaje: marea lor majoritate sunt oricând şi de oriunde uşor accesibile; informaţiile relevante pot fi uşor copiate sau scoase la imprimantă; ele conţin informaţii în forme, altele decât textul şi imaginile, care nu pot fi transmise prin resursele tradiţionale. Natura digitală a textului permite o căutare rapidă a informaţiei dorite fără a consulta index-urile generale din cărţi şi reviste. Deşi încă nu există studii empirice, observaţiile nesistematizate arată că resurse informţionale bazate pe web şi acoperind subiecte variate, de la informaţii vocaţionale (Drake & Rudner, 1995) la subiecte cu conţinut medical (Fogel, 1998; Wood, 1997), sunt pe larg utilizate de profesionişti şi alte categorii de utilizatori (Chapman & DiBianco, 1996).
Resursele informaţionale pe web sunt nu doar o sursă de informare preţioasă, dar şi de informaţii greşite, distorsionate, învechite sau false. Această situaţie poate fi problematică în special pentru utilizatorii tineri, începători sau naivi, care sunt mai puţin selectivi faţă de conţinutul informaţional. Este o problemă acută care caracterizează în general reţeaua Internet, fiindcă materialele în multe cazuri sunt publicate individual şi nu sunt moderate sau preselectate într-un mod profesionist. Aceasta înseamnă că propria educaţie, privind utilizarea sofisticată a resurselor Internet, poate reduce consecinţele severe posibile ale acestei probleme. O altă sugestie privind contracararea acestei probleme implică stabilirea şi implementarea unor standarde pentru publicaţiile pe web cu conţinut psihologic (şi nu numai) (Mack, 1997) şi instituirea unui cod specific de conduită (Health on the Net Foundation, 1997).
Referindu-se la problema relatată mai sus, mai multe grupuri de cercetători (DiBlassio, Simonin, DeCarolis, Morse, Jean, Vassalotti, Franks, & Chambliss, 1999; Doran, Simonin, Morse, Smith, Maloney, Wright, Underwood, Hoppel, O'Donnell, & Chambliss, 1998; Morse, Doran, Simonin, Smith, Maloney, Wright, Underwood, Hoppel, O'Donnell, & Chambliss, 1998) au făcut o încercare impresionantă de a elabora o metodă de evaluare a resurselor informaţionale cu conţinut psihologic şi medical de pe web. Aceste grupuri de cercetare au dezvoltat un index, divizat în şase categorii (i.e., Promote Belonging, Practical Suggestions for Change, Feedback Mechanisms, Clear and Adequate Information, Promote Normalization, and Referral Mechanisms), conform căruia calitatea unui site cu conţinut psihologic putea fi evaluată. Utilizând acest index, rezultatele evaluării unui şir de site-uri au fost mai puţin decât impresionante.
Una dintre cele mai intens utilizate aplicaţii ale resurselor informaţionale cu conţinut psihologic bazate pe web are de a face cu interesele vocaţionale ale utilizatorilor (Drake & Rudner, 1995; Forrest, 1995; Lorenzen, 1996; Stevens & Lundberg, 1998). Numeroase site-uri oferă informaţii cu descrieri de profesiuni, posturi, formare profesională, proceduri de aplicare ş.a. În încercarea de a ajuta utilizatorii să se orienteze în această masă de informaţii, Doyle şi Martorana (1997) au descris tipurile de informaţie necesare pentru cei care îşi caută servicii utilizând reţeaua Internet. Informaţiile referitoare la carieră nu sunt, totuşi, unicul beneficiu al utilizării acestor base de date: Lundberg şi Thirsk (1995) au argumentat şi demonstrat că reţeaua Internet nu este eficientă doar în extragerea de informaţii relevante, dar poate totodată servi şi ca element pozitiv în dezvoltarea carierei personale, ajutând persoana să se orienteze în realitatea înconjurătoare cu orizonturi vocaţionale largi şi să-şi îngusteze raza de căutare. Chapman şi DiBianco (1996) au arătat cum poate fi utilizată eficient reţeaua Internet de către absolvenţii de liceu pentru a explora posibilităţile de angajare şi educaţie continuă. Un exemplu de sistem informaţional computerizat comprehensiv şi dinamic de orientare profesională este descris de Imel (1996). Varietatea, cantitatea şi exactitatea informaţiilor oferite de un sistem avansat, atunci când operează pentru diferite tipuri de consumatori şi în scopuri diferite, oferă o probă că tehnologiile bazate pe Internet pot fi angajate ca un suport eficient dar nu şi substitut al educatorilor şi consilierilor de orientare profesională.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu