articol master 5

Orele de limba şi literatura română în era noilor tehnologii

Mariana NOREL

„Problematica integrării noilor tehnologii în educaţie a fost abordată de foarte mult timp şi analizată din perspective multiple, fiind evidenţiate, în mod deosebit, avantajele, implicaţiile şi resursele necesare la diverse niveluri. Progrese semnificative s-au înregistrat în ceea ce priveşte dotarea şcolilor cu tehnologie informatică, racordarea la internet, dezvoltarea de softuri educaţionale, elaborarea de materiale suport şi furnizarea de activităţi de formare pentru cadrele didactice.

Studiile realizate în ultimii cinci ani în diferite ţări au arătat că utilizarea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor în educaţie contribuie într-o foarte mare măsură la îmbunătăţirea rezultatelor elevilor. Un exemplu în acest sens îl reprezintă platforma eTwinning – parte componentă a Programului de învăţare pe parcursul întregii vieţi al Comisiei Europene.

eTwinning a fost lansat la 14 ianuarie 2005, cu scopul iniţial de a facilita parteneriatele între instituţiile de învăţământ preuniversitar din Europa. Ulterior, scopurile acţiunii s-au consolidat, platforma etwinning.net devenind o comunitate a şcolilor din Europa, reunind peste 65.000 de cadre didactice. Din octombrie 2007, programul eTwinning a demarat şi în România. [...]

Scopul principal al acţiunii eTwinning este acela de a facilita comunicarea şi colaborarea dintre şcolile din Uniunea Europeană, implicând cadrele didactice şi elevii în activităţi noi de învăţare: crearea de diverse produse educaţionale care implică utilizarea noilor tehnologii şi în elaborarea cărora conlucrează cu echipe din alte ţări. Pe termen lung, se urmăreşte îmbunătăţirea competenţelor de utilizare a noilor tehnologii (atât în cazul cadrelor didactice, cât şi al elevilor), îmbunătăţirea comunicării în limbi străine (competenţă de bază în Uniunea Europeană – comunicarea în cel puţin două limbi străine), cunoaşterea şi dialogul intercultural”¹.

Softurile educaţionale

În sistemul educaţional românesc se poate semnala, în ultimul deceniu, o creştere semnificativă a interesului pentru folosirea noilor tehnologii de informare şi comunicaţie, de implementare a instruirii asistate de calculator în procesul de predare – învăţare – evaluare, ceea ce a dus la o regândire a demersului didactic, facilitând trecerea de la învăţarea centrată pe profesor la învăţarea centrată pe elev.

În şcoala mileniului trei sunt folosite din ce în ce mai des, şi nu doar în laboratoarele de informatică, prezentările PowerPoint ca material didactic, softurile educaţionale adaptate diferitor stiluri de învăţare, programele de simulare etc.; folosirea acestor noi mijloace de învăţământ creşte accesul la resursele de predare – învăţare – evaluare, determină schimbarea rolului profesorului şi al elevului într-un mediu de instruire în reţea.

Adrian Adăscăliţei, în Instruirea asistată de calculator. Didactică informatică², indică următoarele schimbări, respectiv, adaptări ale rolului profesorului: de la lector la consultant, ghid şi furnizor de resurse didactice;  expert în formularea întrebărilor; proiectant al mediului experimental de instruire; încurajează orientarea personalizată, oferind doar cadrul iniţial al activităţii elevilor; prezentarea temelor pentru studiu din perspective multiple, adaptate diferitor stiluri de învăţare.

Se schimbă, totodată, rolul elevilor: se pot apropia de tema de studiu, abordând perspective multiple; formulează întrebări şi caută singuri răspunsurile potrivite; interacţionează, colaborează, învaţă în grup, împărtăşind experienţa de învăţare; devin manageri autonomi, independenţi, motivaţi ai proceselor de învăţare. Elevul de azi este orientat, mai ales, spre învăţarea cu ajutorul calculatorului, prin urmare, folosirea softurilor educaţionale în actul didactic motivează elevul, astfel creşte interesul acestuia pentru rezolvarea sarcinilor didactice prin valorificarea noilor tehnologii. Softul educaţional este un program informatizat, proiectat special pentru rezolvarea unor sarcini didactice prin valorificarea tehnologiilor specifice instruirii asistate de calculator, care asigură controlul şi / sau autocontrolul activităţii de învăţare.

Softurile educaţionale sunt clasificate³, după funcţia pedagogică specifică pe care o pot îndeplini, în:

•          softuri de exersare (Drill-and-Practice) – intervin ca un supliment al lecţiei tradiţionale, realizând exersarea individuală necesară însuşirii unor date, proceduri, tehnici sau formării unor deprinderi specifice;

•          softuri interactive pentru predarea de cunoştinţe noi – creează un „dialog” între elev şi programul respectiv, parcursul elevului este controlat de calculator – elevului i se prezintă un mediu de unde îşi poate extrage toate informaţiile necesare pentru rezolvarea sarcinii propuse, pe baza unui set de reguli (Britannica, Encarta, Universe Beyond, Science 2);

•          softuri de simulare – permit reprezentarea controlată a unui fenomen sau sistem real, prin intermediul unui model cu comportament analog;

•          softuri pentru testarea cunoştinţelor;

•          jocuri educative – implică elevul într-un proces de rezolvare de probleme, de obicei se realizează o simulare a unui fenomen real, oferindu-i elevului diverse modalităţi de a influenţa atingerea scopului;

• softuri utilitare – editoarele de text, editoarele de foi de calcul, aplicaţiile de prezentare.

O clasificare asemănătoare propune Delia Oprea, de la Siveco România:

• softul interactiv de învăţare are înglobată o strategie care permite feedbackul şi controlul permanent, determinând o individualizare a parcursului în funcţie de nivelul de pregătire al subiectului; este genul cel mai complex, din punct de vedere pedagogic, pentru că îşi propune printr-o interacţiune adaptativă să asigure atingerea de către utilizator, prin rularea lui integrală, a unor obiective educaţionale;

• softul de simulare permite reprezentarea controlată a unui fenomen sau sistem real prin intermediul unui model cu comportament analog; prin lucrul cu modelul se oferă posibilitatea modificării unor parametri, precum şi a observării modului cum se schimbă comportamentul sistemului, simularea unui fenomen facilitând înţelegerea;

• softul de investigare – elevului nu i se prezintă informaţiile deja structurate (calea de parcurs), ci este un mediu de unde acesta poate să îşi extragă singur informaţiile (atât cele declarative, cât şi cele procedurale) necesare rezolvării sarcinii propuse sau pentru alt scop pe baza unui set de reguli; în acest fel, calea parcursă depinde într-o mare măsură de cel care învaţă (atât la nivelul lui de cunoştinţe, cât şi de caracteristicile stilului de învăţare);

• softul tematic, de prezentare, abordează subiecte / teme din diverse domenii şi arii curriculare din programa şcolară, propunându-şi oferirea unor oportunităţi de lărgire a orizontului cunoaşterii în diverse domenii sau achiziţia independentă a unor competenţe profesionale, modul de lucru este stabilit de profesor;

• softul de testare / evaluare este, poate, gama cea mai largă, întrucât specificitatea sa depinde de mai mulţi factori: momentul testării, scopul, tipologia interacţiunii (feedback imediat sau nu);

• softurile utilitare sunt instrumente pentru un larg evantai de activităţi, de la cele rutiniere la unele creative (dicţionare, tabele, editoare);

• jocuri educative – prin aplicarea inteligentă a unui set de reguli, elevul este implicat într-un proces de rezolvare de probleme / situaţii;

• softul de administrare şi management educaţional este un produs de suport al activităţilor şcolare sau de instruire, în general.

În varianta electronică a revistei noastre găsiţi şi un exemplu al aplicaţiei, realizate de regretata Carmela-Valena Pandrea (fostă studentă la Universitatea Transilvania din Braşov, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, programul de studii: Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar), soft care poate fi folosit fără a fi necesară intervenţia profesorului; elevul se poate evalua, imaginile selectate şi efectele de animaţie propuse sunt adaptate nivelului de vârstă şi particularităţilor psihopedagogice ale elevilor de clasa a II-a.

Aşa cum s-a putut constata, elevul are posibilitatea de a recapitula, cu ajutorul calculatorului, semnele de punctuaţie învăţate. Sarcinile sunt formulate clar şi concis, iar elevul este apreciat, în funcţie de răspuns:

– dacă răspunsul este corect, este felicitat: „Perfect!”; „Felicitări!”; „Răspunsul nostru este: CORECT!”; „Da, chiar te pricepi!”; „Foarte bine!”;

– dacă greşeşte în selectarea răspunsului corect, elevul este îndemnat să mai studieze: „Nu cred că trebuie să te grăbeşti...”; „Fii serios!”; „Păcat... Mai încearcă!”; „Eşti sigur?”; „Trebuie să mai studiezi!”*.

Care este atitudinea elevilor, cum reacţionează ei când li se oferă astfel de sarcini? Aşteptăm scrisorile dumneavoastră, relatările unor experienţe, prezentări Power Point folosite în activitatea la clasă, propuneri şi sugestii.

Note

¹ http://www.elearning.ro/valoarea-noilor-tehnologii-n-procesul-instructiv-educativ, accesat la data de 5 noiembrie 2011.

² Editura POLIROM, Iaşi, 2007, p. 14-15.

³ În Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor în procesul didactic. Ghid metodologic. Gimnaziu şi liceu, coord. Mihaela Singer, MEC, CNC, 2002, p. 34-35.

http://www.limbaromana.md/index.php?go=articole&n=1352

articol master 4

Tehnologiile multimedia in e-learning

Autor: Mihaela Brut, asistent universitar la Facultatea de Informatica a Univ. "Al. I. Cuza" Iasi, titular al cursului de "Instruire asistata de calculator", http://www.infoiasi.ro/~mihaela

Invatamantul virtual (e-learning) este reprezentat de interactiunea dintre procesul de predare/invatare si tehnologiile informationale – ICT (Information and Communication Technology). La nivel mondial, se fac investitii substantiale in programele de pregatire a profesorilor in domeniul ICT. Internetul a devenit obiect de studiu in multe institutii de invatamant (datorita tehnologiilor foarte complexe pe care le implica), dar si sursa bibliografica si imagistica pentru prezentarea lectiilor sau pregatirea temelor. In domeniul comercial, s-a dezvoltat o intreaga strategie de educare a publicului in scopul atragerii de clienti printr-o promovare cat mai atractiva a serviciilor si produselor oferite: sunt concepute ghiduri si alte tipuri de publicatii electronice, sunt disponibile pe Internet materiale promotionale, sectiuni de raspunsuri la intrebarile puse frecvent de clienti (FAQ – Frecquently Asqued Questions), liste de discutii tematice. Multe dintre corporatiile comerciale mass-media ofera gratuit pe Internet cursuri de instruire in diverse domenii, cum e cazul serviciului BBCi al British Broadcasting Corporation (http://www.bbc.co.uk/learning/index.shtml) sau serviciului de instruire oferit de Discovery Corporation (http://school.discovery.com). Multe institutii de cultura plaseaza cursuri gratuite pe diverse situri specializate in popularizarea metodelor moderne deeducatie, cum este cazul sitului Fathom :: The Source for Online Learning: http://www.fathom.com/.

Este evident ca invatamantul traditional nu isi va pierde niciodata prerogativa dialogului direct dintre profesor si studenti, prin care se creaza un cadru optim pentru modelarea personalitatii, mentinerea mai pregnanta a spiritului de competitie dar si a suportului psihologic reciproc. Internetul ofera insa noi oportunitati de instruire, carora nu este obligatoriu sa li se acorde exclusivitate.

Multe dintre institutiile academice traditionale si-au achizitionat sau si-au proiectat propriul sistem de e-learning, accesibil nu doar studentilor inscrisi la sectiile de invatamant la distanta, ci si celor de la cursurile de zi. Internetul devine, astfel, din ce in ce mai pregnant, un auxiliar al procesului educativ din orice domeniu, verificandu-se afirmatia facuta in martie 2001 intr-un titlu de articol din ziarul New York Times: "All Science Is Computer Science". Universiati precum L' Université Rennes 2 - Haute Bretagne din Franta (http://www.uhb.fr/), Universitat Autonoma de Barcelona din Spania http://www.uab.es/ sau University of Hull din Marea Britanie (http://port.hull.ac.uk) pun la dispozitie foarte multe facilitati de instruire, informare sau predare profesorilor si studentilor de la toate formele de invatamant. University of New England din Australia utilizeaza aceleasi programe, manuale, teste, examinari si echipe profesorale pentru pregatirea studentilor de la cursurile de zi si a celor de la distanta (http://www.une.edu.au/), acest tip de sistem educational integrat fiind adoptat si de Statele Unite, Israel sau Noua Zeelanda. In sistemul de invatamant olandez si cel francez, sustinerea examenelor finale si acordarea diplomelor are loc la nivel guvernamental, astfel ca sunt inlaturate eventualele retineri fata de calitatea instruirii la distanta. Exista si universitati functionand exclusiv in regim la distanta, al caror prestigiu este perfect similar celui detinut de universitatile traditionale: Open University UK, situata in topul primelor zece universitati din Marea Britanie (http://www3.open.ac.uk), Virtual Open University (http:/www.vousi.com) si University of Phoenix Online din SUA (http://www.uofphx.info), The African Virtual University (http://www.avu.org), Universidad Nacional de Education a Distancia din Spania (http://www.uned.es), The Lund Virtual University din Suedia (http://lvu.lu.se) sau Open University of the Nederlands (http://www.ou.nl/).

Utilizarea tehnologiilor hipermedia este o caracteristica pregnanta a tuturor sistemelor de e-learning. Amprenta intuitiva si plusul de atractivitate pe care le confera siturilor Web sunt de neinlocuit. In ultimul timp se observa un mai mare accent pus pe selectarea tehnologiilor multimedia open-source datorita publicului foarte larg caruia ii sunt destinate spre folosire materialele educationale. Accesibilitatea este o cerinta majora a tot ce este publicat pe Web, iar utilizarea oricarei tehnologii proprietare restrange din start numarul beneficiarilor. Acesta este unul dintre motivele majore pentru care am ales sa expunem in cartea "Prezentari multimedia pe Web. Limbajele XHTML+TIME si SMIL" doua tehnologii multimedia deschise utile in dezvoltarea siturilor de e-learning.

Limbajele XHTML+TIME si SMIL sunt adoptate de multe situri educationale in primul rand din motivul acesibilitatii. XHML+TIME necesita popularul navigator Internet Explorer, iar SMIL – ca standard recomandat de Consortiul Web – se bucura de atentia multor implementatori care ofera playere gratuite, precum RealPlayer, GriNS sau mai noul Ambulant Open SMIL Player. Colectivele unor centre de cercetare precum INRIA (Franta) sau CWI (Olanda) au adoptat limbajul SMIL pentru realizarea rapoartelor de cercetare sub forma de prezentari multimedia disponibile pe Web. Printre facilitatile oferite de cele doua limbaje pentru crearea unor materiale atractive din domeniul educativ – si nu numai – pot fi amintite:

- Realizarea de slide-show-uri.

- Conceperea unor cursuri de instruire asistata de calculator care sa integreze voce, imagini, animatie sau alt continut multimedia.

- Prezentarea pe un sit Web de comert electronic, alaturi de numele produselor oferite spre vanzare, a fotografiilor sau a unor video-clip-uri ale acestora, care sa apara dinamic pe ecran simultan cu o prezentare vocala corespunzatoare.

- Temporizarea prezentarilor astfel incat slide-urile sa fie derulate in mod secvential la intervale de timp precizate, schimbandu-si diferite proprietati atunci cand ajung focalizate.

- Plasarea pe ecran a unor elemente de control prin care sa poata fi lansate sau oprite bucati muzicale sau video.

- Dezvoltarea Televiziunii la cerere (TV on demand) sau TV Web-ului.

- Crearea de arta conceptuala sau de infodivertisment.

Invitam cititorii sa parcurga volumul "Prezentari multimedia pe Web. Limbajele XHTML+TIME si SMIL"avand permanent in atentie diversele modalitati de aplicare a oportunitatilor oferite de cele doua limbaje in e-learning (evidentiate pe parcursul cartii) sau in alte domenii de interes.

Prezentul articol reprezinta un extras din acesta carte, informatii suplimentare gasindu-se pe situl aferent.

http://www.roportal.ro/articole/tehnologiile-multimedia-in-e-learning-9.htm

articol master 3

Tehnologia modernă în educaţie

Dacă noţiuni precum „pedagogia waldorf”, sau „step by step” ridică destul de multe semne de întrebare pentru neiniţiaţi, „tehnologia modernă în educaţie” e un concept lesne de înţeles, dar care nu scapă de biciuirea ironică a „adevărului” românesc: practica ne omoară. La nivel teoretic, ideea de tehnologie în educaţie stapâneşte pagini bune, însă la nivel practic, conceptul funcţionează doar cu „amortizor”. Evident, unii m-ar putea contrazice, având argumente destul de bune, cum că în unele şcoli elevii utilizează computerul chiar foarte des, că internetul este folosit pentru a selecta informaţii utile, că elevii se implică în realizarea unor proiecte deosebit de interesante ce nu numai că îi ajută pe aceştia să achiziţioneze noi cunoştinţe, dar îi şi obligă să interacţioneze, fără a mai fi timoraţi sau uneori complexaţi. Bun, perfect de-acord, însă aceste argumente funcţionează într-un cadru restrâns – „unele şcoli”. Marea majoritate a şcolilor folosesc „tehnologia modernă” doar în cazuri de excepţie, creionul şi hârtia ramânând sfinte. În ce măsură ar trebui să condamnăm acest lucru; nu ar fi mai bine să realizam o cercetare ceva mai amănunţită? În 1984, F. Skinner, persoană de renume în domeniul pedagogiei, spunea, facând referire la educaţia americană: „Elevii ar învăţa de două ori mai mult în acelaşi interval de timp şi cu acelaşi efort, dacă s-ar utiliza tehnologia computerelor în actul de învăţare.” 1 Ei bine, timpul ne permite acum să reflectăm puţin asupra calităţii învăţământului american, şi pentru a fi subtilă voi adresa o întrebare retorică: cum se face că măreaţa Americă apreciază şi chiar caută profesori de altă sorginte decât cea americană?

Utilizarea calculatorului de către elevi trebuie să se facă sub supravegherea profesorului şi să respecte cerinţele acestuia. Însă elevii noştri ştiu întotdeauna mai bine ce şi unde să caute, sau puţin le pasă de recomandări, preferând să mai caute o manea sau să citească despre noile tendinţe din lumea modei. Internetul şi computerul se înscriu, pentru cei mai mulţi, în normalitate, excepţie făcând unii elevi din mediul rural unde conectarea e destul de costistoare şi anevoioasă, iar achizţionarea unui calculator e destul de problematică. Cu toate acestea, ideea ce ar trebui reţinută e nu simpla utilizare a „tehnologiei moderne în învăţare”, ci modul în care se folosesc aceste resurse, iar de acest aspect sunt responsabili atât profesorii cât şi părinţii. Părinţii pentru că nu au cuvânt de spus în faţa copiilor, atunci când aceştia petrec prea mult timp în faţa calculatorului, în loc sa lectureze ceva, şi profesorii pentru că sunt oarecum indulgenţi  în ceea ce priveşte modul în care este folosit internetul pentru redactarea unor lucrări.

Să ne imaginăm o oră de geografie, unde elevilor li se propune sa realizeze un proiect despre o oarecare ţară, sugerându-li-se să apeleze la internet. Dacă profesorul va colecta pur şi simplu lucrările, fără să iniţieze un concurs de genul: cea mai frumoasă prezentare a unei ţări din punct de vedere al realizării artistice sau al conţinutului, prezentare ce se poate realiza atât în echipă, cât şi pe perechi sau individual, „tehnologia” e irosită. Ideea esenţială, cu riscul de a produce repetiţie, e că tehnologia trebuie folosită cu multă atenţie şi necesită pregatire serioasă din partea profesorului.

Dacă e să mergem cu un nivel sau două ceva  mai sus (mediul universitar sau care vizează dezvoltarea profesională a cadrelor didactice) descoperim aproape acceaşi situaţie: utilizarea simplistă a tehnologiei... un retroproiector sau un videoproiector şi o persoană ce citeşte schema atât de vizibilă pentru toţi cei prezenţi. Viitorul profesor se familiarizează cu noţiuni teoretice de care va avea nevoie doar la vreun examen – şi nici asta nu e sigur, mai târziu va merge să se specializeze şi va da peste formatori ce şi-au încropit în grabă un curs, sau peste personaje ce recită de pe nişte foi îngălbenite mirosind a pivniţă şi-a naftalină, teorii ce – evident - nu se potrivesc la clasă.

Prea puţini rămân impresionaţi, iar suportul tehnologic fără un conţinut adecvat şi o manieră de prezentare ce permite interacţiuna  e ca pâinea fără sare. Cu părere de rău (şi vorbesc din experienţa personală) mulţi formatori ce ar trebui să slujească drept model pentru cadrele didactice dornice de dezvoltare profesională mai au la rândul lor de învăţat în ceea ce priveşte tehnologia modernă.

http://educatie.inmures.ro/educatie-traditionala/tehnologia-moderna.html

articol master 2

Implementarea şi utilizarea noilor tehnologii informaţionale în psihologie:

Aplicaţii psihologice pe Internet

Introducere

Dezvoltarea rapidă a tehnologiilor informaţionale din ultimii ani a avut un impact deosebit asupra psihologiei, care în acest context a trecut de la aplicaţii locale pe computer la aplicaţii pe reţele de computere, beneficiind de avantajele oferite de reţeaua Internet. Acest articol reprezintă o scurtă trecere în revistă a unor aplicaţii psihologice pe Internet, cu specificarea promisiunilor şi avantajelor precum şi a deficienţelor şi problemelor acestui nou domeniu.  Mai exact, zece tipuri de de aplicaţii psihologice pe Internet sunt examinate: resursele informaţionale în conceptele şi problemele psihologice; ghidurile de autoajutorare; evaluarea şi asistenţa psihologică; asistenţa în luarea deciziei de utilizare a psihoterapiei; informarea privind serviciile psihologice specifice; consilierea psihologică de scurtă durată prin email sau liste de discuţii; consilierea şi terapia personală de lungă durată prin email; consilierea în timp real prin chat, telefonie web şi conferinţe video; grupurile de suport sincrone şi asincrone, grupurile de discuţii şi consilierea în grup; cercetarea psihologică şi socială. Deasemeni, sunt analizate şi unele aspecte etice ale furnizării de servicii psihologice pe Internet.     

Dezvoltarea tehnologiilor informaţionale din ultimii ani, utilizarea lor pe scară largă, preţul rezonabil şi succesul computerelor personale sunt reflectate semnificativ în psihologie. Avansarea tehnologică a afectat iniţial doar activităţile individuale şi locale - în sălile de clasă, laboratoare, clinici (e.g., asistarea în predare, stocarea informaţiei, editarea documentelor, experimente locale); ca mai târziu să includă rapid şi activităţile comunitare şi de grup, prin introducerea reţelelor de computere. Crearea reşelei Internet – o reţea globală care interconectează un număr imens de computere şi reţele locale, a creat o comunitate globală în care oameni cu uşurinţă comunică şi interacţionează online.

Comunicarea mediată de computer, utilizând servicii ca poşta eletronică (e-mail-ul), grupurile deschise şi virtuale de discuţie (e.g., grupurile de ştiri), forum-urile (care în mod uzual se referă la grupuri specifice sau restrânse /cu acces limitat), corespondenţa scrisă (bazată pe text) în timp real (e.g., chat-ul), comunicarea prin voce (telefonia web) şi comunicarea video faţă-în-faţă (conferinţe video) au devenit realităţi de rutină şi componente normale ale unor operaţii zilnice în afaceri, educaţie şi petrecerea timpului liber. Evoluţia şi succesul comerţului, medicinei, educaţiei la distanţă, sursele de informare în masă şi distracţiile asistate de multimedia, toate utilizând tehnologii informaţionale aflate într-o rapidă dsezvoltare şi care atrag tot mai multe persoane, familii şi comunităţi, au creat un „cerc magic” mereu în creştere, care se autoconsolidează (Garton, Haythornthwaite, & Wellman, 1997; Jones, 1995; Morris & Ogan, 1996).

Iniţial, psihologia s-a asociat foarte modest la acest proces (pentru un scurt istoric vezi Zgodzinski, 1996), continuând să utilizeze computerele pentru diverse funcţii doar la nivel local (Ishak & Burt, 1998). Separat de comunicarea profesioniştilor prin email, aplicaţiile psihologice utilizând Internet-ul, în special World Wide Web-ul (WWW), au apărut doar relativ recent. Psihologia descoperă acum posibilităţile oferite de acest mediu, cum ar fi utilizarea reţelelor locale şi Internet-ului pentru o contactare mult mai uşoară a oamenilor şi iniţierea unor schimbări sociale (Sampson, 1998), consultarea tinerilor şi adulţilor (Casey, 1995), furnizarea de consiliere şcolară (Gray, 1997; Hartman, 1998), formarea şi promovarea luării deciziilor în echipă (Kruger, Cohen, Marca, & Matthews, 1996), educaţia sexuală (Barak & Safir, 1997; Cooper, 1998) şi contribuirea în general la sănătatea mintală prin consiliere şi supraveghere (Smith, 1998; Stamm, 1998).

Scopul acestui articol este de a analiza critic literatura existentă privind aplicaţiile psihologice utilizate pe Internet şi să sublinieze părţile lor tari şi slabe. În prezent, cercetările sunt limitate ca număr şi scopuri urmărite. Consecvent, această analiză este una descriptivă şi orientată către practică. Sperăm ca în timpul apropiat să apară şi alte lucrări care să prezinte evaluări mult mai ştiinţifice a problemei abordate de noi.

Tipuri de servicii psihologice furnizate pe Internet

Reţeaua Internet conţine o gamă variată de metode /mijloace şi servicii psihologice. Această analiză se bazează pe o tipologie a acestora, clasificate în primul rând după criteriul scopurilor urmărite de fiecare din ele. Şi, fiindcă Internet-ul reprezintă un fenomen dinamic, basat pe tehnologii şi idei aflate într-o rapidă dezvoltate, lista nu poate fi considerată încheiată; ea a fost concepută doar în scopuri descriptive.

Resursele informaţionale privind problemele şi cadrul conceptual al psihologiei

Numeroase bănci de date cu informaţie psihologică sunt disponibile pe Internet. Ele includ informaţii acumulate şi baze de cunoştinţe care acoperă variate fenomene, probleme, simptome, boli şi concepte psihologice (vezi, de exemplu, The Mental Health Net  http://www.cmhc.com/). Materialele arhivate conţin texte descriptive, acompaniate frecvent de grafice, desene, tabele statistice ş.a. În unele cazuri, deasemeni sunt puse la dispozişie fişiere cu secvenţe de film şi sunet. Pe lângă acestea, există resurse indexate, relativ complete, care oferă link-uri selectate şi organizate către numeroase site-uri web cu conţinut psihologic (vezi, de exemplu, Online Dictionary of Mental Health http://www.human-nature.com/odmh/index.html).

Băncile de informaţie şi resursele psihologice pe Web (vezi o listă descriptivă a unor resurse descrisă de Tedjeske, 1997) diferă una faţă de alta în mai multe feluri: (a) Generalitate versus specificitate: Există site-uri web care conţin cataloage generale cu referinţe bibliografice privind numeroase concepte psihologice (similar cu o enciclopedie), şi altele care se referă doar la un singur concept sau grup de concepte din diferite domenii /ramuri ale psihologiei; (b) Nivelul profesional aşteptat al utilizatorilor: Resursele informaţionale diferă unele de altele în termenii nivelului intelectual şi /sau profesional al utilizatorilor. Unele resurse sunt destinate unor profesionişti cu calificare înaltă şi presupun o pregătire /educaţie specială /profesională /academică anterioară în psihologie, pe când altele sunt orientate către publicul larg, studenţi, etc.; (c) Revizuirea /înnoirea: Unele resurse informaţionale, în mod usual cele menţinute de organizaţii profesionale, agenţii guvernamentale sau instituţii academice, sunt revăzute şi înnoite în mod regulat, altele sunt lăsate relativ neschimbate atâta timp cât nu apar informaţii noi. Acest fapt generează critici la adresa acurateţii şi credibilităţii informaţiei furnizate şi deseori utilizatorii sunt lăsaţi să decidă ei singuri în ce măsură pot avea încredere în informaţia furnizată /oferită pe site; (d) Orientarea teoretică (şi disiplina): Similar cu alte tipuri de publicaţii psihologice, conceptele sunt descrise şi analizate în diferite moduri, pornind de la şcoala psihologică şi /sau filosofică cu care autorul se identifică; (e) Profunzimea prezentării: unele baze de date oferă informaţii minime sau definiţii şi descrieri scurte, pe când altele oferă informaţii detaliate, extinse şi complete; (f) Hipertextualitatea: Această trăsătură a web-ului este utilizată pornind de la cele mai simple până la cele mai sofisticate moduri. Reţeaua Internet permite stabilirea unor conexiuni şi conectarea imediată la alte referinţe, iar resursele informaţionale în mod regulat se interconectează cu concepte apropiate incluse în alte descrieri din aceeaşi pagină sau din pagini diferite; (g) Utilizarea multimedia: Multe baze de date conţin texte sau texte şi imagin, altele includ forme de variate de suport multimedia, de la prezentări de slide-uri şi imagini animate până la sunete şi clip-uri video. Resursele multimedia sunt utilizate în mod special pentru analiza conceptelor, discutarea unor subiecte sau explicarea unor fenomene, cum ar fi noţiunile psihologice, hipnoza şi descrierea unor experimente psihologice. Aplicaţiile multimedia pe web sunt considerate ca mijloace educaţionale excelente.

Băncile cu informaţii psihologice profesionale pot fi o resursă ştiinţifică de valoare pentru psihologii practicieni, profesorii de psihologie sau pentru profani. Fiind o resursă comodă, ieftină (în mod usual gratuită), frecvent împrospătată şi eficientă, informaţia psihologică de pe web este într-un mod regulat şi tot mai frecvent utilizată de psihologi şi profesioniştii din domeniile conexe (Wilson, 1995). În comparaţie cu resursele profesionale tradişionale – inclusiv cărţile şi revistele – resursele web au unele avantaje: marea lor majoritate sunt oricând şi de oriunde uşor accesibile; informaţiile relevante pot fi uşor copiate sau scoase la imprimantă; ele conţin informaţii în forme, altele decât textul şi imaginile, care nu pot fi transmise prin resursele tradiţionale. Natura digitală a textului permite o căutare rapidă a informaţiei dorite fără a consulta index-urile generale din cărţi şi reviste. Deşi încă nu există studii empirice, observaţiile nesistematizate arată că resurse informţionale bazate pe web şi acoperind subiecte variate, de la informaţii vocaţionale (Drake & Rudner, 1995) la subiecte cu conţinut medical (Fogel, 1998; Wood, 1997), sunt pe larg utilizate de profesionişti şi alte categorii de utilizatori (Chapman & DiBianco, 1996).

Resursele informaţionale pe web sunt nu doar o sursă de informare preţioasă, dar şi de informaţii greşite, distorsionate, învechite sau false. Această situaţie poate fi problematică în special pentru utilizatorii tineri, începători sau naivi, care sunt mai puţin selectivi faţă de conţinutul informaţional. Este o problemă acută care caracterizează în general reţeaua Internet, fiindcă materialele în multe cazuri sunt publicate individual şi nu sunt moderate sau preselectate într-un mod profesionist. Aceasta înseamnă că propria educaţie, privind utilizarea sofisticată a resurselor Internet, poate reduce consecinţele severe posibile ale acestei probleme. O altă sugestie privind contracararea acestei probleme implică stabilirea şi implementarea unor standarde pentru publicaţiile pe web cu conţinut psihologic (şi nu numai) (Mack, 1997) şi instituirea unui cod specific de conduită (Health on the Net Foundation, 1997).

Referindu-se la problema relatată mai sus, mai multe grupuri de cercetători (DiBlassio, Simonin, DeCarolis, Morse, Jean, Vassalotti, Franks, & Chambliss, 1999; Doran, Simonin, Morse, Smith, Maloney, Wright, Underwood, Hoppel, O'Donnell, & Chambliss, 1998; Morse, Doran, Simonin, Smith, Maloney, Wright, Underwood, Hoppel, O'Donnell, & Chambliss, 1998) au făcut o încercare impresionantă de a elabora o metodă de evaluare a resurselor informaţionale cu conţinut psihologic şi medical de pe web. Aceste grupuri de cercetare au dezvoltat un index, divizat în şase categorii (i.e., Promote Belonging, Practical Suggestions for Change, Feedback Mechanisms, Clear and Adequate Information, Promote Normalization, and Referral Mechanisms), conform căruia calitatea unui site cu conţinut psihologic putea fi evaluată. Utilizând acest index, rezultatele evaluării unui şir de site-uri au fost mai puţin decât impresionante.

Una dintre cele mai intens utilizate aplicaţii ale resurselor informaţionale cu conţinut psihologic bazate pe web are de a face cu interesele vocaţionale ale utilizatorilor (Drake & Rudner, 1995; Forrest, 1995; Lorenzen, 1996; Stevens & Lundberg, 1998). Numeroase site-uri oferă informaţii cu descrieri de profesiuni, posturi, formare profesională, proceduri de aplicare ş.a. În încercarea de a ajuta utilizatorii să se orienteze în această masă de informaţii, Doyle şi Martorana (1997) au descris tipurile de informaţie necesare pentru cei care îşi caută servicii utilizând reţeaua Internet. Informaţiile referitoare la carieră nu sunt, totuşi, unicul beneficiu al utilizării acestor base de date: Lundberg şi Thirsk (1995) au argumentat şi demonstrat că reţeaua Internet nu este eficientă doar în extragerea de informaţii relevante, dar poate totodată servi şi ca element pozitiv în dezvoltarea carierei personale, ajutând persoana să se orienteze în realitatea înconjurătoare cu orizonturi vocaţionale largi şi să-şi îngusteze raza de căutare. Chapman şi DiBianco (1996) au arătat cum poate fi utilizată eficient reţeaua Internet de către absolvenţii de liceu pentru a explora posibilităţile de angajare şi educaţie continuă. Un exemplu de sistem informaţional computerizat comprehensiv şi dinamic de orientare profesională este descris de Imel (1996). Varietatea, cantitatea şi exactitatea informaţiilor oferite de un sistem avansat, atunci când operează pentru diferite tipuri de consumatori şi în scopuri diferite, oferă o probă că tehnologiile bazate pe Internet pot fi angajate ca un suport eficient dar nu şi substitut al educatorilor şi consilierilor de orientare profesională.

http://www.calificativ.ro/referate/referat-Implementarea_si_utilizarea_noilor_tehnologii_informationale_in_psihol-rid4489.html

articol master 1

Intel: Romanii, cei mai mari consumatori de tehnologie mobila la primele ore ale zilei

     

Romanii sunt cei mai grabiti sa isi verifice dispozitivul mobil la primele ore ale zilei, aproape 80% dintre acestia facand acest lucru in fiecare dimineata inainte de a pleca spre serviciu, se arata intr-un sondaj de opinie realizat de Intel in Romania si alte 15 tari din regiunea EMEA (Europa, Orientul Mijlociu si Africa).

45% dintre acestia interactioneaza prima data in zi cu tehnologia inainte de a cobori din pat. 26% utilizeaza echipamentul mobil in timp ce servesc micul dejun.

8% dintre romani folosesc tehnologia mobila dimineata, inainte de a face dus. 5% declara ca isi folosesc terminalul mobil in drum spre serviciu, in mijloacele de transport in comun. 15% folosesc prima data pe zi tehnologia mobila cand ajung la serviciu.

Prin comparatie, media celorlalte state participante la sondaj in ceea ce priveste prima interactiune cu tehnologia mobila din zi este 67%, se arata in document.

Potrivit rezultatelor studiului Intel, cel mai enervant este sa asistam la conversatiile telefonice ale altora in mijloacele de transport in comun sau magazine (68%). Pe cel de-al doilea loc se situeaza ringtonurile enervante sau prea puternice (61%).

Pe locul al treilea, romanii situeaza tastarea in timpul sofatului (60%). Atitudinea romanilor coincide din acest punct de vedere cu cea a celorlalte popoare participante la sondajul de opinie, ale caror medii au fost 67% - 67% - 57%.

La nivel personal, romanii participanti la studiul Intel admit in proportie de 53% ca au trimis mesaje sau au scris emailuri in compania altora, inclusiv in timpul intalnirilor sau la masa.

52% au folosit dispozitivul lor conectat la Internet in dormitor. 47% admit ca au pierdut sirul conversatiilor si contactul cu mediul inconjurator pentru ca au ales sa trimita mesaje in schimb. Cu aceste procente, romanii depasesc media celorlalte state din regiunea EMEA, unde procentajul este 46% - 46% - 32%.

17% dintre romani au ocupat spatiul public pentru o perioada extinsa de timp doar ca sa isi acceseze dispozitivul conectat la Internet (de exemplu in mijloacele de transport in comun sau cafenele). 13% dintre respondenti au declarat ca au vorbit tare la telefon in toalete publice.

8% au admis ca au vizionat continut inadecvat in timp ce se aflau intr-un spatiu public. Romanii depasesc si la aceasta categorie de raspunsuri mediile celorlalte tari participante la sondajul de opinie, respectiv 11% - 10% - 6%.

Verificarea telefonului in timpul unui film cu prietenii nu este o problema pentru romani, doar 9% dintre cei intervievati sustin ca ii deranjeaza. Aducerea laptopului intr-o minivacanta de un weekend este considerat un lucru normal, doar 6% dintre romani fiind deranjati de acest aspect.

In schimb, respondentii sunt deranjati intr-o mai mare masura (17%) de folosirea dispozitivelor mobile in dormitor, iar cea mai mare parte, 30%, sunt deranjati cand cineva isi verifica dispozitivele mobile in timpul cinei sau in timpul unei intalniri cu prietenii (21%).

Se observa tendinta de a fi conectati nonstop la o comunitate virtuala si de a fi informati in timp real. Drept urmare, incidentele produse din cauza neatentiei - atunci cand o persoana se loveste de alta pe strada deoarece este ocupata sa butoneze dispozitivul mobil - sunt acceptate: doar 10% dintre romani o considera o ofensa.

Romanii sunt mai deranjati atunci cand cineva vorbeste urat in public (32%) sau cand fumeaza langa ei (15%), se mai mentioneaza in sondaj.

 http://www.ziare.com/intel/stiri-intel/intel-romanii-cei-mai-mari-consumatori-de-tehnologie-mobila-la-primele-ore-ale-zilei-1107276

Bun venit în livadă!
        Probabil că ai ajuns aici din curiozitate sau chiar din interes. Nu e așa important acum. Important este că ai ajuns. Și dacă tot ești aici, fă-te comod. Ia un loc lângă prunul cel mai bătrân, bucură-te de umbra lui și închide ochi. Gândește-te la ceva frumos...
        Gata! Acum ești pregătit să culegi câteva fructe. Spor!